Ca profesor, fac parte dintr-o organizație sindicală a cărei putere de a mă reprezenta s-a limitat, în ultimii ani, la realizarea de liste interminabile de semnături, la chestionare și interpelări. Atunci când am semnat în mai-iunie 2010 în favoarea grevei generale în învățământ, m-am trezit de una singură dorindu-mi, firesc, o viață mai bună. Liderul sindical din școala unde profesam atunci mi-a sugerat că deranjul pe care l-aș provoca ar afecta întregul orar, plus că nu aș fi plătită pentru zilele în care m-aș fi retras în onorabila grevă, plus că..., așa că am renunțat și peste DA-ul cel mare s-a trecut un NU de care mi-a fost rușine.
Învățământul nu se poate mobiliza pentru o acțiune de amploare (cei mai mulți au trăit experiența unei greve generale anterioare, pe când eu eram studentă, care nu le-a adus niciun beneficiu evident, dar pe care au simțit-o crunt când și-au primit lefurile). E vorba despre instinctul de conservare, despre resemnare, despre discreție umilită, despre absența unor lideri credibili.
În ultimele câteva zile, am găsit energia și furia necesare pentru a ieși în stradă. În Sibiu, manifestațiile spontane au început vineri, 13. Am fost întâi zeci de oameni, apoi sute, astăzi am fost mii. Două, dar am simțit că, în spiritele acestor oameni, a încolțit ceva care seamănă cu demnitatea. Au înțeles că vocile lor pot fi auzite, dacă nu în țară, acolo unde suntem catalogați (o face Urban pe blogul său) drept „viermi”, „marginali” și „frustrați”, cel puțin în presa internațională, aceea care era atât de mirată de tăcerea noastră, chiar în urma atâtor privațiuni și abuzuri, de lipsa noastră de reacție, masă mută și amorfă.
Domnule Traian Băsescu, vrem demisia ta, a Guvernului tău (să-l numim totuși Guvernul Boc?), vrem alegeri anticipate, pentru că ne e silă de țara în care Constituția e vorbă goală și legile sunt doar tinichele agățate de coada muritorilor de rând, vrem decență și responsabilitate (să vorbesc despre patriotism sau e o noțiune desuetă?) în clasa politică, vrem depolitizarea sistemului sanitar și a celui de învățământ, vrem să dispară nepotismul și agramații, europarlamentarii xenofobi și isterici, vrem o politică fiscală echitabilă, vrem un sistem care să ne asigure posibilitatea unei existențe onorabile, vrem respect.
Domnule Traian Băsescu, vrem un sistem de învățământ care să ne educe, vrem un sistem sanitar care să ne însănătoșească, o justiție care să împartă dreptatea, adică o democrație funcțională.
Domnule Traian Băsescu, suntem dezgustați de atitudinea ta de pușlama de periferie, revanșardă, dictatorială, perfidă, versatilă și mincinoasă, atât de carismatică pentru cei ca tine, și vrem să știi că existăm, că România nu înseamnă numai umilință tăcută și ineptă.
Domnule Traian Băsescu, vrem reforma statului în fruntea căruia ești, dar niciodată cu prețul pauperizării noastre, nu smulgându-ne coloana vertebrală, nu decerebrându-ne.
Noi, cei din Sibiu, am spus-o, mulți, în stradă. Ne-am adunat întâi în Republica Facebook, apoi am ieșit să strigăm că România nu e groapa ta de nisip.
Vom fi acolo mult timp, să-ți spunem că democrația nu e o lecție foarte grea, nici chiar pentru tine.

Sunt absolut de acord cu toate cele spuse! Sunt absolut de acord cu ceea ce spui ca "ne dorim"...intrebarea este daca, intr-adevar, ne dorim majoritatea aceste lucruri de bun simt?! Tare-mi e teama ca republica Facebook are cu totul alte granite decat Romania, pe FB un like si, eventual, de-ti faci timp un comentariu mai mult sau mai putin pertinent, in Romania tot sticla de ulei, punga de zahar si alte forme de pomana conteaza...coloana vertebrala nu a fost niciodata in codul genetic al romanilor...hai al tuturor romanilor...
RăspundeţiŞtergerebravo, R.
RăspundeţiŞtergereDoamne-ajuta!
RăspundeţiŞtergere