Mănăstirea Petru Vodă a tipărit, în anul 2010, volumul „Poeţi după gratii” – 630 de pagini de versuri scrise de 58 de români închişi şi torturaţi în citadelele negre ale regimurilor comuniste ale lui Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu: Jilava, Mislea, Aiud, Gherla, Piteşti, Poarta Albă ş.a.m.d. Dacă ne gândim că avem în față numai o parte dintre miile de condamnaţi politic în România „eliberată” de Armata Roşie, poezia tragică a acestei cărţi reprezintă o cutremurătoare mărturie.
Radu Gyr (1905-1975)
Doisprezece ani de închisoare. Opt volume de versuri. Detenţie (!) începută sub domnia lui Carol al II-lea. Ion Antonescu voia să-l trimită pe front. Urmare suferinţelor îndurate, moare la 29 aprilie 1975, prin congestie cerebrală, măcinat de hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare.„(…)Vă privesc prinse zdravăn de glezne cu nituri / fac un pas, vă aud zornăind fierăria. / Crâncen mă simt priponit de granituri, / aşa m-a legat de a veşnicia.” (Lanţuri); „Cât îi noaptea înaltă, / cimitirul cu taine tresaltă. / Cât îi lună cu coame, / crucilor parcă li-e foame; / din gropi, din nămol, osândiţii, / uscaţii, flămânzii, lihniţii, / cu braţele-ntinse spre lună / îi cer pâinea caldă şi bună. / (…) Şi gropile-şi spun între ele în şoapte: / - Hei, mâine ori poimâine noapte, / poate-o scrâşni sub noroi / şi 632 / sau 807.” (Cimitir de deţinuţi)
Doisprezece ani de închisoare. Opt volume de versuri. Detenţie (!) începută sub domnia lui Carol al II-lea. Ion Antonescu voia să-l trimită pe front. Urmare suferinţelor îndurate, moare la 29 aprilie 1975, prin congestie cerebrală, măcinat de hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare.„(…)Vă privesc prinse zdravăn de glezne cu nituri / fac un pas, vă aud zornăind fierăria. / Crâncen mă simt priponit de granituri, / aşa m-a legat de a veşnicia.” (Lanţuri); „Cât îi noaptea înaltă, / cimitirul cu taine tresaltă. / Cât îi lună cu coame, / crucilor parcă li-e foame; / din gropi, din nămol, osândiţii, / uscaţii, flămânzii, lihniţii, / cu braţele-ntinse spre lună / îi cer pâinea caldă şi bună. / (…) Şi gropile-şi spun între ele în şoapte: / - Hei, mâine ori poimâine noapte, / poate-o scrâşni sub noroi / şi 632 / sau 807.” (Cimitir de deţinuţi)
Nichifor Crainic (1889-1972)
Douăzeci şi cinci de ani muncă silnică, în lotul Antonescu, din care execută 15. Cinci volume de versuri tradiţional ortodoxe. Îndură exterminările tipice de la Zarca Aiudului. „Şoim peste prăpastie” – al şaselea şi ultimul volum de poezii. Se stinge la 21 august 1972 în Bucureşti.„(…) Pe ziduri de cetăţi / M-am îndârjit să lupt, / Pândar de bunătăţi / Din care nu mă-nfrupt. // (…) Iar dragostea de neam / M-a-nflăcărat să-i cânt / Moşia unde n-am / Doi paşi pentru mormânt. // Şi pentru-aceasta fac / Osânda cea mai grea, / Nici zdreanţa-n care zac / Nu e măcar a mea. // (…) Şi dacă-am fost poet / Şi luptător pe rând, / Sunt astăzi un schelet / ce spânzură de-un gând // (…)” (Cântec după gratii).
Douăzeci şi cinci de ani muncă silnică, în lotul Antonescu, din care execută 15. Cinci volume de versuri tradiţional ortodoxe. Îndură exterminările tipice de la Zarca Aiudului. „Şoim peste prăpastie” – al şaselea şi ultimul volum de poezii. Se stinge la 21 august 1972 în Bucureşti.„(…) Pe ziduri de cetăţi / M-am îndârjit să lupt, / Pândar de bunătăţi / Din care nu mă-nfrupt. // (…) Iar dragostea de neam / M-a-nflăcărat să-i cânt / Moşia unde n-am / Doi paşi pentru mormânt. // Şi pentru-aceasta fac / Osânda cea mai grea, / Nici zdreanţa-n care zac / Nu e măcar a mea. // (…) Şi dacă-am fost poet / Şi luptător pe rând, / Sunt astăzi un schelet / ce spânzură de-un gând // (…)” (Cântec după gratii).
Gabriel Ţepelea (1916)
Membru activ al Tineretului naţional-ţărănist, împotriva Diktatului de la Viena. Studii filologice şi o teză de doctorat cu George Călinescu. Profesor universitar. După 1990, vicelider al Partidului Naţional Ţărănesc.„Azi, mi-am văzut figura în tinetă… / Cu părul tuns, cu ochii adâncaţi, / Cu-obrajii văruiţi şi subţiaţi… / de parcă-aş fi ieşit din eprubetă !// Zâmbesc… şi,,, uite, cineva-mi răspunde / Cu-o strâmbătură rece, de muzeu / Ce-mi spune speriat: nu-s eu… / Şi spaima mă-ncovoaie, mă pătrunde. // Am fost vreodată şi eu om ca voi / Cuprins într-a vieţii tarantelă, / Privind la soare, fără de cartelă, / Şi primăverile cu părul lor vâlvoi…?! // Nu! M-am născut aici cu şobolanii / Să rod cu ochii gratiile grele, / Să peticesc cu rime şi cu stele / Cămăşile ce le purtară anii. // Mă fură gânduri alte, mai durute, / Şi-un vieţaş îmi află leacul: / - Ţepelea, lasă, bă, capacul ! / Ce naiba, tu nu simţi că pute…?!” (Portret într-o tinetă).
Membru activ al Tineretului naţional-ţărănist, împotriva Diktatului de la Viena. Studii filologice şi o teză de doctorat cu George Călinescu. Profesor universitar. După 1990, vicelider al Partidului Naţional Ţărănesc.„Azi, mi-am văzut figura în tinetă… / Cu părul tuns, cu ochii adâncaţi, / Cu-obrajii văruiţi şi subţiaţi… / de parcă-aş fi ieşit din eprubetă !// Zâmbesc… şi,,, uite, cineva-mi răspunde / Cu-o strâmbătură rece, de muzeu / Ce-mi spune speriat: nu-s eu… / Şi spaima mă-ncovoaie, mă pătrunde. // Am fost vreodată şi eu om ca voi / Cuprins într-a vieţii tarantelă, / Privind la soare, fără de cartelă, / Şi primăverile cu părul lor vâlvoi…?! // Nu! M-am născut aici cu şobolanii / Să rod cu ochii gratiile grele, / Să peticesc cu rime şi cu stele / Cămăşile ce le purtară anii. // Mă fură gânduri alte, mai durute, / Şi-un vieţaş îmi află leacul: / - Ţepelea, lasă, bă, capacul ! / Ce naiba, tu nu simţi că pute…?!” (Portret într-o tinetă).
Andrei Ciurunga (1920-2004)
Pe numele adevărat de Robert Cahuleanu, născut în Basarabia. Condamnat la 18 ani, a treia oară arestat, îndură detenţia la Canal şi la Gherla. Poezii anti-comuniste. Literatură pentru copii şi umoristică. „Îţi simt pe os răceala din inelul / ce-mi înconjoară vrutul nenoroc, / brăţara mea, turnată din oţelul / furat din munţi şi biruit în foc! // O, cum începe gândul să se zbată / când îţi privesc destinul închircit, / că nu-ţi fu dat, cătuşă blestemată, / s-ajungi în mâna neamului cuţit!” (Inscripţie pe o cătuşă). „Netrebnic hârb de tablă cu rugina / arzând pe lângă răni de cositor, / în tine-mi duc amiezile şi cina / şi timpul orb cu tine mi-l măsor. // Iar dacă-ţi sorb fiertura străvezie, / mă-ntreb cu foame când ajung la fund: / cum de-a rodit atâta sărăcie / pământul meu ?... Şi nu ştiu să răspund!” (Inscripţie pe un castron).
Pe numele adevărat de Robert Cahuleanu, născut în Basarabia. Condamnat la 18 ani, a treia oară arestat, îndură detenţia la Canal şi la Gherla. Poezii anti-comuniste. Literatură pentru copii şi umoristică. „Îţi simt pe os răceala din inelul / ce-mi înconjoară vrutul nenoroc, / brăţara mea, turnată din oţelul / furat din munţi şi biruit în foc! // O, cum începe gândul să se zbată / când îţi privesc destinul închircit, / că nu-ţi fu dat, cătuşă blestemată, / s-ajungi în mâna neamului cuţit!” (Inscripţie pe o cătuşă). „Netrebnic hârb de tablă cu rugina / arzând pe lângă răni de cositor, / în tine-mi duc amiezile şi cina / şi timpul orb cu tine mi-l măsor. // Iar dacă-ţi sorb fiertura străvezie, / mă-ntreb cu foame când ajung la fund: / cum de-a rodit atâta sărăcie / pământul meu ?... Şi nu ştiu să răspund!” (Inscripţie pe un castron).
Petre Strihan
Profesor universitar. Zece ani de temniţă grea, alături cu Mircea Cancicov şi Mircea Vulcănescu. „Mi-e foame, mi-e de pâine, / dar pâinea e visul frumos / şi-n viaţa amară de câine / mă simt înfrăţit cu Hristos, // Mă culc pe vergele de fier, / Durerea mi-ajunge la os, / dar gândul se-nalţă la cer, / mă simt înfrăţit cu Hristos. // Păzit de tâlhari şi de hoţi / văd lumea întoarsă pe dos, / lumina mea-i iartă pe toţi / mă simt înfrăţit cu Hristos!” (Mărturisire). „În sihăstria de beton şi fier / s-au strâns tăcerile din univers, / o frunte tristă-şi caută alt cer / şi timpul parcă s-a oprit din mers. // Dar din adâncul sângelui amar / zvâcneşte ca un clopot în chindie… / O inimă, din umbra ei de har, / aşteaptă adevăr de bucurie”. (Aşteptare, Aiud, 1948).
Profesor universitar. Zece ani de temniţă grea, alături cu Mircea Cancicov şi Mircea Vulcănescu. „Mi-e foame, mi-e de pâine, / dar pâinea e visul frumos / şi-n viaţa amară de câine / mă simt înfrăţit cu Hristos, // Mă culc pe vergele de fier, / Durerea mi-ajunge la os, / dar gândul se-nalţă la cer, / mă simt înfrăţit cu Hristos. // Păzit de tâlhari şi de hoţi / văd lumea întoarsă pe dos, / lumina mea-i iartă pe toţi / mă simt înfrăţit cu Hristos!” (Mărturisire). „În sihăstria de beton şi fier / s-au strâns tăcerile din univers, / o frunte tristă-şi caută alt cer / şi timpul parcă s-a oprit din mers. // Dar din adâncul sângelui amar / zvâcneşte ca un clopot în chindie… / O inimă, din umbra ei de har, / aşteaptă adevăr de bucurie”. (Aşteptare, Aiud, 1948).
Despa Olaru (1920)
Aromâncă. Licenţiată în Economie şi în Medicină. După „eliberare”, e medic în Bucureşti şi la Turnu Severin.„O poartă grea, cu lacăt greu / De lume mă desparte, / Deşi adânc în pieptul meu / O inimă mai bate, // Deşi în sufletu-mi mai cântă / Şi primăvară şi iubire, / Deşi în viaţa mea cuvântă / Puternica Dumnezeire. // Şi dincolo de zid e viaţa… / Dar viaţa e şi-n pieptul meu, / Un soare lumii îi scaldă faţa, / dar peste mine-apasă zidul greu. // Şi clocotul de-afară e / În sufletu-mi ecou / Că-ntreaga viaţă de-acum mi-e / Închisă-ntr-un cavou” (O poartă grea).
Aromâncă. Licenţiată în Economie şi în Medicină. După „eliberare”, e medic în Bucureşti şi la Turnu Severin.„O poartă grea, cu lacăt greu / De lume mă desparte, / Deşi adânc în pieptul meu / O inimă mai bate, // Deşi în sufletu-mi mai cântă / Şi primăvară şi iubire, / Deşi în viaţa mea cuvântă / Puternica Dumnezeire. // Şi dincolo de zid e viaţa… / Dar viaţa e şi-n pieptul meu, / Un soare lumii îi scaldă faţa, / dar peste mine-apasă zidul greu. // Şi clocotul de-afară e / În sufletu-mi ecou / Că-ntreaga viaţă de-acum mi-e / Închisă-ntr-un cavou” (O poartă grea).
Corneliu Coposu (1916-1996)
Licenţiat în Jurisdicţie şi Filozofie. Secretarul lui Iuliu Maniu. Şaptesprezece ani în 12 închisori comuniste: Canal, Capul Midia, Poarta Albă. După 1990, preşedintele PNŢ-cd. „Cerne, Doamne, liniştea uitării / Peste nesfârşita suferinţă, / Seamănă întinderi de credinţă / Şi sporeşte roua îndurării, // Răsădeşte dragostea şi crinul / În ogorul năpădit de ură / Şi aşterne peste munţi de zgură / Liniştea, iertarea şi seninul !” (Rugă).
Licenţiat în Jurisdicţie şi Filozofie. Secretarul lui Iuliu Maniu. Şaptesprezece ani în 12 închisori comuniste: Canal, Capul Midia, Poarta Albă. După 1990, preşedintele PNŢ-cd. „Cerne, Doamne, liniştea uitării / Peste nesfârşita suferinţă, / Seamănă întinderi de credinţă / Şi sporeşte roua îndurării, // Răsădeşte dragostea şi crinul / În ogorul năpădit de ură / Şi aşterne peste munţi de zgură / Liniştea, iertarea şi seninul !” (Rugă).
Zorica Laţcu (1917-1990)
În viaţa monahală, Maica Teodora. Licenţiată în greacă şi latină, colaboratoare la Dicţionarul Limbii Române al Academiei Române, coordonat de Sextil Puşcariu. Poeme în „Gândirea”, în volumele „Osana luminii”, „Poemele Iubirii”, „Insula Albă” şi încă alte patru. Mânăstirile Sâmbăta de Sus şi Vladimireşti. Traducătoare din Sfântul Grigore de Nyssa, Sfântul Isaac Sirul şi Sfântul Simeon Noul Teolog. „(…) Priviţi cu teamă sfântă crucea mică, / Pierdută undeva în ţintirim, / Fără de cea mai mică floricică, / Veţi înţelege-atunci că noi trăim. // Sus, sus, deasupra ţării undeva, / E cerul numai aur şi mătăsuri, / Cu nori strălucitori de catifea, / Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri. // Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni / Şi zvon de aripi mari de heruvim, / Învăluiţi în dragoste trăim, / Cu capetele-ncinse de cununi. // Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu, / Din noi se-nalţă flacăra cea vie, / Prin care-n ceruri amintim mereu / Că este pe pământ o Românie. // Şi dacă neamul plânge la nevoi, / Noi stăm de veghe sus necontenit / Şi cerem izbăvire pentru voi, / Căci numai pentru asta ne-am jertfit. // De-aceea, capul sus vi-l ridicaţi, / Tu, frate, soră, mamă şi părinte, / Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi, / Nu ! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte !” (Noi nu suntem morţi !).
În viaţa monahală, Maica Teodora. Licenţiată în greacă şi latină, colaboratoare la Dicţionarul Limbii Române al Academiei Române, coordonat de Sextil Puşcariu. Poeme în „Gândirea”, în volumele „Osana luminii”, „Poemele Iubirii”, „Insula Albă” şi încă alte patru. Mânăstirile Sâmbăta de Sus şi Vladimireşti. Traducătoare din Sfântul Grigore de Nyssa, Sfântul Isaac Sirul şi Sfântul Simeon Noul Teolog. „(…) Priviţi cu teamă sfântă crucea mică, / Pierdută undeva în ţintirim, / Fără de cea mai mică floricică, / Veţi înţelege-atunci că noi trăim. // Sus, sus, deasupra ţării undeva, / E cerul numai aur şi mătăsuri, / Cu nori strălucitori de catifea, / Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri. // Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni / Şi zvon de aripi mari de heruvim, / Învăluiţi în dragoste trăim, / Cu capetele-ncinse de cununi. // Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu, / Din noi se-nalţă flacăra cea vie, / Prin care-n ceruri amintim mereu / Că este pe pământ o Românie. // Şi dacă neamul plânge la nevoi, / Noi stăm de veghe sus necontenit / Şi cerem izbăvire pentru voi, / Căci numai pentru asta ne-am jertfit. // De-aceea, capul sus vi-l ridicaţi, / Tu, frate, soră, mamă şi părinte, / Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi, / Nu ! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte !” (Noi nu suntem morţi !).
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu